...

Urasc senzatia asta de neliniste...de nesiguranta! E ciudat cum se leaga toate unele de altele...e ciudat cum s-ar prabusi toate daca doar una nu ar disparea, daca doar una nu ar mai fi in regula! Nu...trebuie sa lupt pentru tot! Nu pot sa imi permit sa pierd tot ce am acum! Trebuie sa fac sacrificii, orice ar insemna ele. Nu pot sa privesc iar cu totul se destrama in fata mea! Nu pot sa nu fac nimic, doar de teama de a nu fi prea dezamagita! Resemnarea m-a facut, intotdeauna sa pierd multe! Nu pot lasa castelul asta sa se prabuseaca, trebuie sa il consolidez, sa il infrumusetez, sa il fac sa fie pentru totdeauna! Nu pot renuta acum! Pentru ca e mai mult decat ambitie, e mai mult decat teama de a pierde, e mai mult decat mandrie, sau teama de schimbare sau de revenire la un trecut monoton, e DRAGOSTE! E teama de a nu mai fii cu tine, refuzul de a ma lipsi de niste clipe dulci, de imbratisari in care am senzatia ca m-am pierdut pentru totdeauna! Cand dragostea e la mijloc nu iti mai permiti sa lasi destinul sa isi faca treaba! Nu mi-e teama ca nu voi mai avea deasupra capului un acoperis, nu imi teama ca ma voi trezi dintr-o data cu bagajele pe un peron aglomerat asteptand un tren care sa ma duca oriunde! Crede-ma, daca n-ai fi tu .. m-as arunca in oricare alt tren, nu mi-ar pasa unde as ajunge atat timp cat la sfarsit de drum as fi tot eu tot singura! Mi-e teama ca in acel tren nu vei fi tu.. mi-e teama ca diminitile nu vor mai fi aceleasi, mi-e teama ca se vor zdrobi toate atingerile si toate "te iubesc-urile", mi-e teama ca te iubesc atat de mult incat nu te voi inlocui cu nimeni oriunde as fi! De fapt ... nu pot renunta la tine!