Atunci când iţi începi viaţa ai în mână o valijoară…Pe măsură ce trec anii,bagajul tău,însă,se măreşte...pentru că sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumuli tău crezând că sunt importante...La un moment dat al drumului tău,înţelegi că devine insuportabil să cari atâtea lucruri...cântăresc prea mult...
Poţi alege: să te aşezi pe marginea drumului aşteptând ca cineva să te ajute,ceea ce e destul de dificil…pentru că toţi ceilalţi care vor trece pe acolo vor avea propriul lor bagaj şi rişti astfel să îţi petreci tot restul vieţii aşteptând sau poţi diminua greutatea,eliminând ceea ce nu-ţi foloseşte. Dar ce ar trebui aruncat? Scoate afară neînţelegerile,teama,pesimismul,descurajarea…care aproape te trag în jos. Acum scoate afară cu toată puterea ta ceva ce era ascuns în bagaj – zâmbetul – care rămăsese pe fundul valizei…mai scoate un zâmbet şi…încă unul…iată că la urmă iese fericirea. Pune din nou mâna în valiză şi aruncă tristeţea. Acum ar trebui să-ţi pui în bagaj răbdarea,pentru că este destul de necesară. Fă astfel încât să pui în bagaj şi: puterea, curajul, entuziasmul, responsabilitatea, toleranţa, buna dispoziţie, echilibrul, speranţa.
Scoate orice fel de grijă,preocupare şi lasă-le!!! Te vei gândi după aceea ce tre’ să faci cu ele.
BINE! Acum bagajul tău este gata...îl poţi folosi din nou. Nu uita să faci acţiunea aceasta de mai multe ori în viaţă ta...pentru că drumul este foarte lung...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu