Adăugaţi o legendă

    Sunt momente când te simţi pierdut…deznãdãjduit…demoralizat şi simţi cã nimic nu iese aşa cum ar trebui, cã lucrurile iau alt curs decât sperai. Se spune cã dacã ai rabdare lucrurile se aşeazã pânã la urma. Dar când atingi culmea disperarii e greu sã ai rabdare. E greu sã aştepti. E greu sã menţii flacãra speranţei vie. E greu dar meritã!

    Cu toate astea nu am fost niciodatã o persoanã rãbdatoare... dimpotrivã! Insã oricât de pierdutã sau demoralizatã m-am simţit nu mi-am pierdut optimismul. Nu mi-am pierdut încrederea cã pânã la urmã o sa fie bine. Iar rezolvarea am gãsit-o într-un final. Sau m-a gãsit ea pe mine. Da, pentru cã sunt o luptãtoare, chiar dacã ajung pe culmile disperãrii şi frustrãrii, mã ridic şi îmi continui drumul. Pentru cã niciodatã nu poţi ştii cât de puternic eşti pânã nu eşti pus faţã în faţã cu situaţii limitã! Şi n-ai decât sã te lupţi şi sã învingi!

Fii optimist!

Lucrurile se schimbã mereu… Se schimbã în mai rãu sau în mai bine. Prietenii pleacã. Nu întotdeauna, dar pleacã. Şi de multe ori, habar n-ai care e motivul, pentru cã, nu existã nici un motiv întemeiat.
Viaţa îşi continuã cursul ei. Ea nu aşteaptã. Ea nu te asigurã de nimic. Aşa cã nu iţi rãmâne decât sã treci cu bine peste toate lucrurile care se schimbã în viaţa ta şi peste toţi prietenii care te dezamãgesc plecând şi sã mergi şi tu în continuare pe drumul vieţii. Chiar şi pe drumuri prãfuite pe care nu s-a încumetat nimeni sã meargã... cine ştie, poate chiar acolo se aflã ceea ce cãutai!

...

Urasc senzatia asta de neliniste...de nesiguranta! E ciudat cum se leaga toate unele de altele...e ciudat cum s-ar prabusi toate daca doar una nu ar disparea, daca doar una nu ar mai fi in regula! Nu...trebuie sa lupt pentru tot! Nu pot sa imi permit sa pierd tot ce am acum! Trebuie sa fac sacrificii, orice ar insemna ele. Nu pot sa privesc iar cu totul se destrama in fata mea! Nu pot sa nu fac nimic, doar de teama de a nu fi prea dezamagita! Resemnarea m-a facut, intotdeauna sa pierd multe! Nu pot lasa castelul asta sa se prabuseaca, trebuie sa il consolidez, sa il infrumusetez, sa il fac sa fie pentru totdeauna! Nu pot renuta acum! Pentru ca e mai mult decat ambitie, e mai mult decat teama de a pierde, e mai mult decat mandrie, sau teama de schimbare sau de revenire la un trecut monoton, e DRAGOSTE! E teama de a nu mai fii cu tine, refuzul de a ma lipsi de niste clipe dulci, de imbratisari in care am senzatia ca m-am pierdut pentru totdeauna! Cand dragostea e la mijloc nu iti mai permiti sa lasi destinul sa isi faca treaba! Nu mi-e teama ca nu voi mai avea deasupra capului un acoperis, nu imi teama ca ma voi trezi dintr-o data cu bagajele pe un peron aglomerat asteptand un tren care sa ma duca oriunde! Crede-ma, daca n-ai fi tu .. m-as arunca in oricare alt tren, nu mi-ar pasa unde as ajunge atat timp cat la sfarsit de drum as fi tot eu tot singura! Mi-e teama ca in acel tren nu vei fi tu.. mi-e teama ca diminitile nu vor mai fi aceleasi, mi-e teama ca se vor zdrobi toate atingerile si toate "te iubesc-urile", mi-e teama ca te iubesc atat de mult incat nu te voi inlocui cu nimeni oriunde as fi! De fapt ... nu pot renunta la tine!