Dragostea are ca hotar fortze limitate , isi trage puterile din viatza , din darnicie , iar oamenii daruiesc greu.Este legatura dintre doua suflete asemenea , este sfanta , glasul , privirile celuilalt pun in miscare anumite strune din inima , care nu vibreaza decat sub puterea amintirilor , pe care le insufletzeste. Iubirea presupune o reciprocitate de sentimente , o certitudine a placerilor pe care nimeni si nimic nu o poate afecta.Ea nu traieste decat atata vreme cat se crede vesnica, iar cei ce sunt indragostiti cu adevarat cred ca dragostea lor e vie si dincolo de mormant.Nu are cautare vesnica decat ceea ce este vesnic frumos si adevarat , adica dragostea.Ea este un templu al tuturor , un lacas care asteapta un abur de dorintza , este un drum pavat spre eternitate un drum care presupune compromisuri care uneori depasesc puterea de intelegere. Dar o singura minciuna distruge acea incredere netarmuita , care pentru unele suflete este insusi temeiul dragostei. Indragostitul simte cum infloreste in el ceva ce nu e existat , simte ca traieste pentru persoana iubita. Omul este si poate fi privit ca o entitate , un tot unitar.Dar este si trebuie sa fie privit si ca un punct de intersectzie a multiple si diverse serii de relatii si interactiuni.Sistemul este atat de inchis , cat si deschis , pt a se corela cu lumea si dainui.
